un compte courant ön cont cu-RAN
un cont curent
„Un compte courant” = contul de zi cu zi (numit și „compte de dépôt”). Ca să-l deschizi îți trebuie un act de identitate și un „justificatif de domicile” (dovadă de adresă: o factură recentă). La final primești un „RIB” (Relevé d'Identité Bancaire) — fâșia cu IBAN-ul tău, cerută la salariu, chirie sau orice plată.
la carte bancaire la cart ban-CER
cardul bancar
În vorbire i se zice des „la CB” (ce-be) — de la „Carte Bleue”, vechea marcă devenită nume generic. Cardul vine de obicei prin poștă în câteva zile, iar codul PIN sosește de regulă separat (în alt plic sau, la unele bănci, prin aplicație), din motive de securitate. La casă întrebarea clasică e „Carte ou espèces ?” (card sau numerar?).
le distributeur lö dis-tri-bü-TÖR
bancomatul (DAB)
„Le distributeur” (forma scurtă de la „distributeur automatique de billets”) e bancomatul de unde scoți bani; pe panouri îl vezi notat „DAB”. Aparatul din perete care face și alte operațiuni (depuneri, extras) se cheamă „GAB” (Guichet Automatique de Banque). În vorbire mulți spun simplu „le distrib'”.
le code lö COD
codul PIN
„Le code” = codul secret de 4 cifre, oficial „le code confidentiel” sau „le code secret”. La plată auzi des „Tapez votre code” (tastați codul). Atenție: nu-l confunda cu „le code PIN” al telefonului; la bancă se zice de regulă doar „le code”. Plățile mici, sub ~50 €, merg adesea „sans contact” (contactless), fără cod.
les frais le FRÈ
comisioanele
„Les frais” = comisioanele. Cele mai cunoscute sunt „les frais de tenue de compte” (administrarea lunară/anuală a contului) și „les frais bancaires” în general. Băncile online (Boursorama, Fortuneo) atrag clienții cu „sans frais” (fără comisioane). Întreabă mereu de „les agios” — dobânzile când intri pe minus („à découvert”).
ScenaLingua
